Europa noastra, viitorul nostru
În următoarele rânduri vom încerca să vorbim despre Europa noastră, viitorul nostru. Şi când spun al nostru mă refer la noi, tu , eu, colegii şi prietenii noştri, generaţia noastră şi de ce nu, la viitoarele generaţii. În abordarea acestei teme vom discuta despre globalizare, protecţia mediului, modelul social şi economic european.
Ca să putem vorbi despre acestea trebuie mai întâi să le cunoaştem înţelesul, astfel în continuare voi explica noţiunile menţionate mai sus:
Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.
Protecţia mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor şi acţiunilor care au ca scop menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu, ca şi reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător şi a surselor de poluare.
Modelul social şi economic european se referă la ceea ce împrumutăm sau luăm ca exemplu de la ţările mai dezvoltate decât ţara noastră, atât pe plan social cât şi economic.
Dar ce legătură au acestea cu Europa noastră sau viitorul nostru? În primul rând globalizarea reprezintă liberalizarea comerţului, schimburi culturale, schimb de tehnologii, în special în domeniul telecomunicaţiilor şi al transporturilor. Toate acestea duc la o dezvoltare a economiei, în special pentru ţările dezvoltate, însă pentru ţările aflate la limita sărăciei sau în curs de dezvoltare, de exemplu România, pentru acestea poate însemna şi un pericol întrucât globalizarea înseamnă deschiderea graniţelor, ceea ce duce la o plecare masivă a forţei de muncă în ţările occidentale. Lucrul acesta nu este singurul dezavantaj al globalizării, ci şi apariţia unor organizaţii criminale şi reţele teroriste internaţionale sau pierderea specificului naţional, a tradiţiei. Şi ce legătură ar avea acestea cu viitorul nostru? Legătura este simplă: noi putem profita de faptul că porţile ţării noastre sunt deschise spre dezvoltare, să profităm că Uniunea Europeană ne-a primit în comunitatea ei şi că ne finanţează proiecte bine puse la punct, proiecte ce accelerează dezvoltarea ţării noastre. Şi noi putem ajuta la dezvoltare şi emanciparea ţării prin diferite schimburi de experienţe sau chiar, pe viitor, să fim capabili să facem proiecte.
Poate problema globalizării am discutat-o ... şi am lămurit pe scurt. Dar protejarea mediului? Are aceasta legătură cu noi, cu Europa, cu viitorul nostru? Desigur. Este şi evident nu protejăm mediul, nu va exista un viitor prea îndelungat. Dar noi, ca simpli oameni şi cetăţeni, am putea să facem ceva să protejăm mediul? Răspunsul este din nou desigur. Este chiar simplu şi ţine de emancipare, civilizaţie, respect pentru natură.... putem să aruncăm hârtiile în coş, în loc să le aruncăm pe strada, în parcuri, etc., putem folosi produse ecologice şi economice (să economisim resursele mediului), atunci când mergem la grătar în pădure să strângem tot, să nu se vadă nici măcar că am trecut pe acolo. Să lăsăm generaţiilor următoare ce am avut şi noi, ca să se bucure şi ele.
Modelul social şi economic european? Ce legătură ar avea cu noi? Mai evident de atât nici că se poate.... noi trebuie să luăm exemplele bune şi să le adoptăm la noi, pentru a prospera.
Toate acestea au o strânsă legătură, toate având în vedere viitorul, cum să tratăm prezentul pentru a avea de câştigat în viitor. Toţi ne situăm pe continentul European, însă trebuie să muncim şi să ne câştigăm dreptul de a ne pretinde europeni. Noi, românii, mai avem de recuperat pentru a avea această titulatură de europeni. Şi când spun european nu mă refer la omul care trăieşte pe acest continent, ci la omul civilizat şi civilizator, gata să emancipeze pe orice şi pe oricine.
duminică, 18 ianuarie 2009
joi, 23 octombrie 2008
toleranta
În acest scurt articol voi încerca să arăt legăturile dintre termenii toleranţă, discriminare, minorităţi, implicaţiile sociale şi consecinţele, cu viaţă cotidiană a tinerilor, mai precis a elevilor din şcoala noastră. Pentru o înţelegere mai bună termenilor am căutat explicaţia lor în dicţionar pentru a putea vorbi în cunoştinţă de cauză despre aceştia.
Toleranţă (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).
Discriminare: termenul din punct de vedere etimologic (lat.discriminare = a face deosebire) din punct de vedere social se referă la categoria de oameni care sunt izolaţi şi dezavantajaţi pe motive religioase, naţionale, rasă, convingeri politice, sex (femei de bărbaţi) sau alte criterii subiective; 2. . Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Toleranţă )
Oare aceşti termeni au vre-o legătură cu viaţă cotidiană a fiecăruia? Oare la noi în şcoală putem vorbi de discriminare? Avem sau nu parte de toleranţă? Dacă are loc disciminarea.... între cine şi cine? Gândiţi-vă bine înainte sa daţi vre-un răspuns... Înainte ca D-l Alexandru zis şi profu` de info să ne dea să scriem despre această temă, înainte de a mă uita de două ori în jurul meu spuneam cu indiferenţă ori că nu există sau dacă exista nu are consecinţe prea mari în şcoală la mine...sau chiar în clasa mea. Însă, fiind nevoită să aprofundez această temă, m-am uitat cu atenţie la anumite întâmplări de pe holurile şcolii...
Astfel am observat superficialitatea din jurul meu şi ideile preconcepute ale elevilor mai înstăriţi sau cei luaţi de buni de toţi profesorilor.... Pentru a mă face mai bine înţeleasă voi da un exemplu concret: un elev cu resurse financiare mai bune afirma următoarea: “Eu nu merg la magazin cu X pentru că nu are haine de firmă şi că e ţăran... “ Auzind acestea am rămas perplex... deci fără cuvinte.. Nu oare ar trebui să nu ne pese de aceste lucruri trecătoare? Sau un alt exemplu.... e mai degrabă o etichetă pusă în rândul elevilor şi din cauza profesorilor...cum că elevii de la clasele catolice sunt cuminţi, dar fără acel ceva...ce noi numim isteţime, spontaneitate.... Astfel sunt elevi care se uită cu un aer de superioritate la elevii catolici, spunând simplu şi fără a da importanţă celor zise: “ce proşti sunt catolicii!” .... astfel avem un caz grav de discriminare... Si totusi e sustinuta pana si unii profesori... Ar trebui oare sa fie asa? Sau la o intrunire... in care se aflau si cativa de clasa a9-a si de a 12-a.... "Bobocelul" a vrut sa-si expuna opinia, insa elevul de a 12-a spune: "tu taci ca esti bobocel! "
Dar sunt o multitudine de cazuri de intoleranţă..... că ni se ia dreptul la exprimarea liberă, dreptul de a ne folosi de anumite obiecte necesare procesului de învăţare de care şcoala bineinteles dispune, etc.
Însă discriminarile sunt peste tot... de exemplu într-o clasa există un copil izolat de ceilalţi din diferite motive neîntemeiate. Ce consecinţe are acest fapt? tot viitorul acelui copil depinde de aceasta... el se introverteşte... când va face parte din societate se va uita cu neîncredere la toţi... randamentele lui voi fi foarte scăzute... trebuie să evităm astfel de cazuri.
Şi noi cei care ne considerăm toleranţi... sau pretindem că suntem ce ar trebui să facem? să stăm cu mâinile în sân şi să fim şi noi complici la discriminare şi intoleranţă? nu, nu şi iar nu! când vedem astefel de cazuri trebuie să discutam pe o cale amiabilă cu "Discriminatorul" şi să-i explicăm câte ceva despre toleranţă...însă să fim realişti nu toţi pot fi toleranţi oricât li s-ar explica.....
( http://images.google.ro )
Toleranţă (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei colectivităţi sau individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, al modului său de gândire şi de comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).
Discriminare: termenul din punct de vedere etimologic (lat.discriminare = a face deosebire) din punct de vedere social se referă la categoria de oameni care sunt izolaţi şi dezavantajaţi pe motive religioase, naţionale, rasă, convingeri politice, sex (femei de bărbaţi) sau alte criterii subiective; 2. . Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Toleranţă )
Oare aceşti termeni au vre-o legătură cu viaţă cotidiană a fiecăruia? Oare la noi în şcoală putem vorbi de discriminare? Avem sau nu parte de toleranţă? Dacă are loc disciminarea.... între cine şi cine? Gândiţi-vă bine înainte sa daţi vre-un răspuns... Înainte ca D-l Alexandru zis şi profu` de info să ne dea să scriem despre această temă, înainte de a mă uita de două ori în jurul meu spuneam cu indiferenţă ori că nu există sau dacă exista nu are consecinţe prea mari în şcoală la mine...sau chiar în clasa mea. Însă, fiind nevoită să aprofundez această temă, m-am uitat cu atenţie la anumite întâmplări de pe holurile şcolii...
Astfel am observat superficialitatea din jurul meu şi ideile preconcepute ale elevilor mai înstăriţi sau cei luaţi de buni de toţi profesorilor.... Pentru a mă face mai bine înţeleasă voi da un exemplu concret: un elev cu resurse financiare mai bune afirma următoarea: “Eu nu merg la magazin cu X pentru că nu are haine de firmă şi că e ţăran... “ Auzind acestea am rămas perplex... deci fără cuvinte.. Nu oare ar trebui să nu ne pese de aceste lucruri trecătoare? Sau un alt exemplu.... e mai degrabă o etichetă pusă în rândul elevilor şi din cauza profesorilor...cum că elevii de la clasele catolice sunt cuminţi, dar fără acel ceva...ce noi numim isteţime, spontaneitate.... Astfel sunt elevi care se uită cu un aer de superioritate la elevii catolici, spunând simplu şi fără a da importanţă celor zise: “ce proşti sunt catolicii!” .... astfel avem un caz grav de discriminare... Si totusi e sustinuta pana si unii profesori... Ar trebui oare sa fie asa? Sau la o intrunire... in care se aflau si cativa de clasa a9-a si de a 12-a.... "Bobocelul" a vrut sa-si expuna opinia, insa elevul de a 12-a spune: "tu taci ca esti bobocel! "
Dar sunt o multitudine de cazuri de intoleranţă..... că ni se ia dreptul la exprimarea liberă, dreptul de a ne folosi de anumite obiecte necesare procesului de învăţare de care şcoala bineinteles dispune, etc.
Însă discriminarile sunt peste tot... de exemplu într-o clasa există un copil izolat de ceilalţi din diferite motive neîntemeiate. Ce consecinţe are acest fapt? tot viitorul acelui copil depinde de aceasta... el se introverteşte... când va face parte din societate se va uita cu neîncredere la toţi... randamentele lui voi fi foarte scăzute... trebuie să evităm astfel de cazuri.
Şi noi cei care ne considerăm toleranţi... sau pretindem că suntem ce ar trebui să facem? să stăm cu mâinile în sân şi să fim şi noi complici la discriminare şi intoleranţă? nu, nu şi iar nu! când vedem astefel de cazuri trebuie să discutam pe o cale amiabilă cu "Discriminatorul" şi să-i explicăm câte ceva despre toleranţă...însă să fim realişti nu toţi pot fi toleranţi oricât li s-ar explica.....
( http://images.google.ro )
dezvoltarea durabila
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii. Dezvoltare Durabila Scurt istoric al dezvoltarii durabile
Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate. Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor. Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute".
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.
Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii. Dezvoltare Durabila Scurt istoric al dezvoltarii durabile
Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate. Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor. Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute".
marți, 20 mai 2008
Sarbatoarea Pastelui
Istoria Pastelui
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.
Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn patruzeci de zile, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, nu doar patruzeci de zile, ci de fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin, de fiecare zi si ceas. Cu fiecare cantare pascala si cu fiecare salut pascal "Hristos a Inviat!", adeverim, marturisim si traim marele Lui Cuvant Dumnezeiesc:
"In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33).
In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin:
HRISTOS A INVIAT!
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.
Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn patruzeci de zile, este bucuria si nadejdea noastra cea mai mare, nu doar patruzeci de zile, ci de fiecare zi si ceas al vietii noastre de crestin, de fiecare zi si ceas. Cu fiecare cantare pascala si cu fiecare salut pascal "Hristos a Inviat!", adeverim, marturisim si traim marele Lui Cuvant Dumnezeiesc:
"In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33).
In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin:
HRISTOS A INVIAT!
miercuri, 9 aprilie 2008
dialogul intercultural
2008: Anul european al dialogului intercultural
Lansat pe 8 ianuarie în Liubliana, Slovenia, Anul european al dialogului intercultural este o iniţiativă UE care îşi propune să promoveze dialogul între culturi, sprijinind cetăţenii europeni în abordarea unui mediu cultural din ce în ce mai complex. Această iniţiativă urmăreşte promovarea, în special în rândul tinerilor, a importanţei dezvoltării unei cetăţenii europene active, care să respecte diversitatea culturală şi să se bazeze pe valorile comune.
Dialogul intercultural este esenţial în cadrul societăţii complexe în care trăim. De aceea, Uniunea Europeană îi dedică un an tematic.Întâlnire între Dalai Lama, liderul spiritual budist şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pe tema drepturilor fundamentale şi a respectului reciproc
Se spune despre spanioli c-ar fi mândri şi orgolioşi, despre englezi că sunt încrezuţi, pe când germanii sunt consideraţi riguroşi şi disciplinaţi, iar francezii aroganţi…Toate acestea nu sunt decât idei preconcepute, transmise din generaţie în generaţie, care adesea arată fie că nu-i cunoaştem pe ceilalţi, fie că îi înţelegem greşit.
Cel mai bun mod de a combate prejudecăţile este iniţierea unui schimb, sub forma unui dialog intercultural .
De aceea, Uniunea Europeană a decis ca anul 2008 să fie Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers sunt multiple:
- sensibilizarea europenilor faţă de importanţa dialogului; promovarea valorilor comune şi a noţiunii de respect reciproc;
- încurajarea schimburilor culturale şi a dezbaterilor. O atenţie deosebită va fi acordată dialogului interconfesional.
Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europei (prin Decizia Nr. 1983/2006/CE) au hotărât ca anul 2008 să fie declarat Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers european sunt multiple, între care respectarea şi promovarea diversităţii culturale europene, a valorilor comune şi încurajarea schimburilor culturale.
Lansat pe 8 ianuarie în Liubliana, Slovenia, Anul european al dialogului intercultural este o iniţiativă UE care îşi propune să promoveze dialogul între culturi, sprijinind cetăţenii europeni în abordarea unui mediu cultural din ce în ce mai complex. Această iniţiativă urmăreşte promovarea, în special în rândul tinerilor, a importanţei dezvoltării unei cetăţenii europene active, care să respecte diversitatea culturală şi să se bazeze pe valorile comune.
Dialogul intercultural este esenţial în cadrul societăţii complexe în care trăim. De aceea, Uniunea Europeană îi dedică un an tematic.Întâlnire între Dalai Lama, liderul spiritual budist şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pe tema drepturilor fundamentale şi a respectului reciproc
Se spune despre spanioli c-ar fi mândri şi orgolioşi, despre englezi că sunt încrezuţi, pe când germanii sunt consideraţi riguroşi şi disciplinaţi, iar francezii aroganţi…Toate acestea nu sunt decât idei preconcepute, transmise din generaţie în generaţie, care adesea arată fie că nu-i cunoaştem pe ceilalţi, fie că îi înţelegem greşit.
Cel mai bun mod de a combate prejudecăţile este iniţierea unui schimb, sub forma unui dialog intercultural .
De aceea, Uniunea Europeană a decis ca anul 2008 să fie Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers sunt multiple:
- sensibilizarea europenilor faţă de importanţa dialogului; promovarea valorilor comune şi a noţiunii de respect reciproc;
- încurajarea schimburilor culturale şi a dezbaterilor. O atenţie deosebită va fi acordată dialogului interconfesional.
Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europei (prin Decizia Nr. 1983/2006/CE) au hotărât ca anul 2008 să fie declarat Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers european sunt multiple, între care respectarea şi promovarea diversităţii culturale europene, a valorilor comune şi încurajarea schimburilor culturale.
miercuri, 20 februarie 2008
Mărţişor
Mărţişorul (1 martie) - sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geţilor. Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii si albe pentru a avea noroc şi un an productiv.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.
Mărţişorul este o traditie românească veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acestei Sarabatori au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinţi . Mărţişorul este format din doua snururi impletite asemenea ADN-ului. Rosul inseamna iubirea, iar albul divinitatea. Sarbatoarea Mărţişorului simbolizeaza renasterea vietii, reintoarcerea la viata.Exista cercetatori care cred ca e vorba despre reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic. Apa de gazesti.
Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geţilor. Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii si albe pentru a avea noroc şi un an productiv.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia, Albania.
Mărţişorul este o traditie românească veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acestei Sarabatori au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinţi . Mărţişorul este format din doua snururi impletite asemenea ADN-ului. Rosul inseamna iubirea, iar albul divinitatea. Sarbatoarea Mărţişorului simbolizeaza renasterea vietii, reintoarcerea la viata.Exista cercetatori care cred ca e vorba despre reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic. Apa de gazesti.
Ziua Femeii
În anul 1977 Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internaţional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărîtă încă din 1910, de Internaţionala Socialistă reunită la Copenhaga. Următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976 - 1985 ca Deceniu ONU pentru condiţia femeii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)